Sufletul in oglinda

     



     Lumina navaleste brusc si imi inunda ochii .Sunetele strazii imi patrund in fiecare celula si ma fac sa ma misc sacadat,ca intr-un dans ritualic .Las asternutul sa respire,ajutandu-l sa-si intinda fibrele inca strivite de greutatea corpului meu. Nu inteleg de ce in tot acest timp nu am simtit nici lumina ,nici zgomotul,nici miscarea .Si nu inteleg de ce in urma mea a ramas forma fiintei mele,iar cearceaful s-a unduit si contorsionat. 
          Stau si ma intreb cum ar putea lumina sa ma cuprinda ,cand razele ei navalnice doar m-au mangaiat ,plecand apoi bezmetice in toate directiile.
          Stau si ma intreb cum amalgamul de cuvinte, triluri de pasarele si fornaituri de motoare au ajuns sa ma controleze , cand linistea ma inconjoara.cu atata pasiune.
          Stau si ma intreb de ce asternutul nu a putut sa ramana in albia lui ,cand eu ma simt asa de usor,ca si cand as putea sa ma descompun in fiecare colt al locului meu si totusi sa fiu un intreg.
          Stau si ma intreb cine sunt eu si cine e el.
          Dar nu mai am timp de intrebari. Acum suntem fata in fata si el ma priveste. Il recunosc ,ma simte . Nu pot decat sa plec cu el .
          Sper sa ne mai intalnim....

Comentarii

  1. Viata in oglinda... ”Cand primesti ce doresti din aceasta lupta a vietii Si lumea te face rege pentru o zi, Mergi la oglinda, uita-te la tine Si vezi ce are de spus celalalt.” (Dale Wimbrow – “Omul din oglinda”) ... Lumea Oglinzii ... acolo unde Stanga Ta devine Dreapta Lui/Ei ... dar Sus-ul ramane Sus ... Lumea Oglinzii ... acolo unde Tu esti tot Tu ... doar daca te suporti privindu-te ... Lumea Oglinzii ... acolo unde Sensul ramane inteligibil ... numai cand Vezi ceea ce este DE AUZIT ... Zi frumoasa ... in Lumea Oglinzii

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu