Primari de legenda, Emilian Packe Protopopescu

La 100 De Ani de Romania, o poveste despre un primar adevarat

Zilele trecute, rasfoind paginile puse la dispozitie de « vrednicul » Google, mi-au cazut ochii pe vorbele istoricului Lucian Goia, spuse intr-un interviu acordat News.ro : « E de sărbătorit faptul că, la 100 de ani de la crearea României Mari, România este o ţară care a fost validată de istorie. Proiectul ideal a devenit o realitate. Pe de altă parte, dacă am avut acest succes naţional, să nu ne închipuim că altceva în afară de tirade naţionale nu ar mai fi de făcut. « 

Pornind de la ideea ca «  ar mai fi de facut » cate ceva, haideti sa ne focusam pe oamenii ce ar trebui sa raspunda primii prezent, atunci cand se pune aceasta chestiune, si anume Primarii. In articolul de astazi nu o sa vorbim despre contemporani, ci de un « Primar Minune », pe numele sau complet Emilian Packe Protopopescu. 

 

Asa cum putem citi in Wikipedia, EmilianPake-Protopopescu, cunoscut și sub numele Pache Protopopescu, a fost un primar al Bucureștiului și deputat independent conservator. Născut în „Mahalaua Negustori”, era fiul lui Iancu, protopop și preot la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, de unde și numele „Protopopescu”. Este considerat unul din cei mai buni primari ai Bucureștiului, fiind cel care a modernizat orașul: a deschis noi linii de tramvai, a reorganizat  Primaria ș.a. În numai 3 ani a contribuit foarte mult la „europenizarea” orașului prin impunerea unor reguli arhitecturale foarte riguroase, de construire.

Mergand mai departe, descoperim in Adevarul un articol in care ni se spune ca : « Printre primarii de legendă ai Bucureştiului se numără şi Pache Protopopescu, care cu toate că a stat în fruntea Capitalei doar trei ani, în urma sa a lăsat o serie de proiecte care l-au plasat în topul celor mai buni gospodari din istoria oraşului. ».  Citeste mai mult: adev.ro/mi97uc

Digi24, in campania « Proiect de Tara », ne dezvaluie cateva aspecte ale personalitatii lui Pache Protopopescu : « Avocat și profesor, prefect al poliției și deputat liberal, școlit în Europa, Pache Protopopescu ajunge rapid în elita politică a proaspetei Românii Regale. În aprilie 1888, Consiliul Municipal îl desemneaza primar general al Capitalei. Avea 43 de ani şi o viziune modernă despre un oraș cu pretenții de capitală. »

Insa Povestea „primarului-minune, care a făcut primele trotuare şi a adus telefonul în Capitală, o putem citi in amanunt pe Adevarul.

Capitala României a avut de-a lungul timpului 81 de primari, iar de la Revoluţia din 1989 şi până acum, unsprezece edili şi-au pus ideile în practică la conducerea Capitalei. Primarul Bucureştiului dintre 1888 şi 1891 a reuşit însă să intre în istorie drept unul dintre cei mai eficienţi şi inventivi: a extins iluminatului public în tot oraşul, a făcut trotuare şi noi artere de circulaţie în oraş, a introdus telefonia publică şi construit aproape 30 de şcoli, printre care şi Colegiul „Gheorghe Lazăr“.


Pache Protopopescu (1845-1893), s-a aflat doar pentru trei ani în fruntea Bucureştiului, între aprilie 1888 şi decembrie 1891, dar a lăsat în urmă multe proiecte pe care le-a dus la bun sfârşit şi care l-au făcut cunoscut ca unul dintre cei mai buni primari din istoria oraşului.


S-a născut la 12 februarie 1845, în Mahalaua Negustori, iar numele de „Protopopescu“ l-a căpătat ca urmare a faptului că tatăl său slujea ca protopop la Biserica Sf. Gheorghe cel Nou, potrivit istoricului Dan Falcan.
Istoricul a mai declarat pentru „Adevărul de Seară” că prenumele de „Pache“ vine de la modul în care l-au strigat pe fostul edil colegii de şcoală.
Pache Protopopescu a urmat Facultate de Drept, dar s-a şcolit şi la Paris unde în 1870 şi-a luat doctoratul, iar până să devină primar al Capitalei, a fost prefect al poliţiei, avocat, profesor la şcoala de comerţ şi deputat din partea liberalilor.
Istoricul Dan Falcan ne-a mai spus că în anul 1888, prin decret regal, Pache Protopopescu este desemnat de Consiliul Municipal, aşa cum era la vremea aceea nefiind ales de locuitori, primar al Bucureştiului.

Un bulevard care îi poartă numele

În doar trei ani, edilul a reuşit să introducă telefonul public, să extindă iluminatul electric până în Piaţa Teatrului Naţional, să construiască primele trotuare şi noi artere de circulaţie.
„La sfârşitul secolului al XIX-lea când s-a tăiat bulevardul Cotroceni-Obor de către Em. Protopopescu-Pache, primarul oraşului, pentru interes şi necesitate edilitaro-urbanistică, au fost demolate biserica Caimata şi biserica Armenească“, a scris şi istoricul George Potra în cartea sa „Din Bucureştii de ieri“.
A trasat inclusiv axa Bucureştiului de la est la vest, de la Piaţa Operei, Sf. Elefterie şi până la Mihai Bravu.
“După ce Em. Protopopescu Pake a deschis noul bulevard care lega cartierul Cotroceni cu mahalaua Oborului, s-a pus problema iluminării lui după noile cerinţe, dar pentru că nu se putea altfel la acea dată, s-a hotărât scoaterea lămplilor electrice din grădina Cişmigiu «care nu avea nevoie de lumină pe timpul iernii şi instalarea lor pe bulevard, între actuala piaţă Sf. Elefterie şi Calea Moşilor»”, mai nota istoricul George Potra.
Câţiva ani mai târziu, în 1906, străzile oraşului erau luminate de 3.969 de becuri cu gaz, dar şi cu mii de lămpi cu petrol, cu ulei mineral şi altele. Cu toate acestea, multe străzi mărginaşe nu aveau lumină deloc.
În 1890, Protopopescu a finalizat prelungirea fostului bulevard al Orizontului, iar la insistenţele primarului conservator Nicolae Filipescu, strada a fost redenumită şi poartă şi acum numele lui Pache Protopopescu. Sub conducerea primarului de atunci s-a ridicat şi un azil de noapte făcut după model occidendal. Edilul a acordat o atenţie deosebită şi învăţământului în Capitală, în anul 1889 fiind construite 28 de şcoli şi Liceul "Gheorghe Lazăr".

Fără beţivi şi câini în tramvaie

Şi transportul în comun a fost o prioritate pentru primarul de la acea vreme, astfel că s-a lucrat la extinderea reţelei de tramvai, dar şi la impunerea unor condiţii civilizate de transport pentru bucureşteni.
„Înainte de a se pune în circulaţie tramvaiele cu cai ale noii societăţi, Em. Protopopescu-Pake, primarul oraşului a dat o ordonanţă alcătuită din şase articole cu mai multe subpuncte, cu dispoziţiile care trebuiau respectate atât de personalul tramvaielor , cât şi de pasageri. Astfel, conductorii vor păstra ordinea în vagoane, vor îngriji ca pasagerii să se aşeze pe bănci, fără să aducă supărare unul altuia”, notau istoricii.
“În mijloacele de transport în comun de la acea vreme, era interzis să urce mai mulţi călători decât câte locuri sunt pe bănci şi pe platformă, nu vor fi primiţi în vagoane cei îmbrăcaţi murdari, în stare de beţie sau pe cei însoţiţi de câini. Nu vor admite nimănui cu tinichele sau ulcioare cu lichide care ar putea să mânjească sau să supere pe ceilalţi călători. Agăţatul de vagoane , fie chiar pe scări este strict interzis şi periculos. Taxa fixată era de 30 de bani pentru toată linia, 20 de bani pentru două secţii şi 15 bani pentru o secţie, toţi călătorii erau obligaţi să prezinte biletul la cerere”, mai scria istoricul Potra.

I-au făcut statuie, dar apoi au dărâmat-o

Istoricii declară despre Pache Protopopescu că a fost un om dedicat societăţii şi a realizat multe proiecte pentru Capitală. El a murit în urma unei infecţii cauzate de o piatră la ficat care i-a rupt vezica.
El se află înmormântat alături de alte personalităţi ale Bucureştiului, în cimitirul Bellu. Cândva, a existat şi un monument al lui Pache Protopopescu (1845-1893), realizat în marmură albă de Carrara de către sculptorul Ion Georgescu, dar care a fost demolat în anul 1948.