100 de ani in Romania

Ce amintiri deocheate a avut Neagu Djuvara


La moartea unui semizeu, istoricul Neagu Djuvara- partea a 2-a



 Oricât ar părea de incredibil, Neagu Djuvara nu a scris doar despre istorie. Dupa prima lectura, « O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, mi-a cazut sub ochi cartea despre care va voi povesti mai jos, « Amintiri şi poveşti mai deocheate », aparuta sub ingrijirea editurii Humanitas, in 2009. 

La o zi dupa moartea lui Neagu Djuvara, am redeschis cartea, din intamplare, tocmai la pagina 8, si am ramas inmarmurit, de parca dadusem ochii cu Medusa, fiinta mitoligica, cu serpi in loc de par.

Trecand peste momentul de « magie », am recitit povestea cu care Editorii ne intimpina:

Mai apoi, din postura de cititor, paginile, ce se succed cu repeziciune, par clipe dintr-o seară petrecută la gura sobei, în salonul unei case zidite la începutul secolului trecut- trec repede si sunt dense, puternic impregnate cu spiritul epocii.
Cartea contine patru povesti, insa pasajele erotice sunt insa slab reprezentate, titlul servind mai mult drept carlig comercial; cartea decupeaza, cu umor si nostalgie, secvente din viata autorului, conturand totodata cateva figuri din lumea buna de altadata. 

La Mamaia in sat
 
Este cea mai « veche » amintire, dintr-o vacanta petrecuta la mare, cu fratele si cu mama sa, ramasa vaduva dupa Primul Razboi Mondial. Jumatate din text este consacrata descrierii, pentru ochii unui cititor modern, a ce insemna in 1922 o iesire la Mamaia: "In sat, bineinteles, nici o masina, si chiar si pe drumul care strabatea satul abia daca trecea un camion pe zi, ridicand nori de praf, imprastiind gainile innebunite si asmutind cainii".  Apar figuri din lumea bună (doctorul Nicolae Lupu, viitorul fruntaş ţărănist), iar printre tovarăşii de joacă se numără nume ilustre (verişoara Mona Mavrocordat). De jucat micuţul Neagu se joacă şi cu cele două surori Prodan (Mia şi Elena, de vârste apropiate cu el), iar asta oferă prilejul de relatare a unei scene de erotism infantil:
„Într-o zi pe la prânz, nu ştiu cum se face că mă aflu singur cu Elena [de patru ani] între două dune de nisip. Mă apropii de ea, o sărut pe obraji... şi, întinzând-o pe burtă, mă culc pe ea încercând să-mi strecor instrumentul între buci, când apare maică-sa... Aia mică îi zice arătându-şi dosul cu degetul:
- Neagu a vlut să-mi pună lobinetul lui aici!
Vai, ce ruşine!!! Am fugit între dune. Abia după un ceas m-a găsit mama.”

Cum m-a învăţat şcoala franceză să scriu mai bine româneşte

Urmand logic cronologoia vietii istoricului Neagu Djuvara, aceasta povestire este o reconstituire a anilor de liceu petrecuti in Franta.
"Eram in clasa cu cei doi fii ai regelui Cambodjiei, Sisovath Monivong si Sisivath Monireth... In clasa cu frate-meu era viitorul rege al Afganistanului, Zaher Kahn. Zeci de ani am carat cu mine o fotografie in care sunt amandoi, zambitori si cu bluza cenusie ostentativ patata cu cerneala". Intre aceste figuri princiare se detaseaza Osman, blajinul nepot al ultimului sultan turc: "El avea 16 ani si era mare, gras, umflat, prostut, cred, si nu se supara cand isi bateau joc de el camarazii"; competenta acestuia era de a trage vanturi la comanda – si cu aceasta indiscretie enorma se termina picanteriile. Liceul era, probabil, de baieti, "segregat pe gen", probabil de aceea lipsesc fazele erotice; homoerotismul de internat nu intra in atentia istoricului.

O figura a Bucurestiului interbelic: Popovici-galos, diplomat de cariera

Cum scria Adrian Schiop, intr-o recenzie publicata in Romania Libera, imediat ce a aparut cartea, in 2009 : « Este un text mai putin reusit: bizarul personaj cu fobie de microbi nu este suficient de viu, excentricitatea lui fiind insuficient circumscrisa; pe scurt, individul e neverosimil; textul e spart intre descrierea acestuia si a proaspetei sotii a autorului, o frantuzoaica rafinata a carei luna de miere se petrece pe drumurile desfundate ale Romaniei si la mosia familiei Djuvara, cu obiceiurile fruste, barbare ale taranilor. »
Asa cum putem vedea scris pe blogul « Ce am mai citit », Popovici este un « Ins excentric, se pare că şi-ar fi datorat porecla faptului că fusese văzut încălţat în galoşi în plină vară, pe o vreme toridă, ca să nu se ude la picioare când trecea prin faţa celebrei băcănii Dragomir Niculescu, unde se stropise trotuarul. Întâmplările cu Popovici sunt de un haz homeric, iar Neagu Djuvara le expune cu o desăvârşită ştiinţă a relatării faptului comic, cu acea artă a spunerii bancului savuros fără să schiţezi un zâmbet. Dovadă e chiar scena centrală, cea în care Popovici-galoş e surprins în camera lui de la Sinaia, stând în pat pe oala de noapte, îmbrăcat fiind într-un palton şi ţinând o umbrelă mare deschisă spre uşă, ca să nu-l tragă curentul.

Casatorii intre ardeleni si boieroaice regatene si viceversa

Revenind la recenzia lui Adrian Schiop, putem citi ca « Ultima povestire, "Casatorii intre ardeleni si boieroaice regatene si viceversa", descrie diverse mezaliante aparute dupa Marea Unire, cand politicieni burghezi si bogati din Transilvania si-au cautat neveste in boierimea din Muntenia si Moldova. »
Concluzie
Am avut parte de câteva ceasuri de lectură pline de savoare, ce mi-au adus un câtig spiritual dificil de cuantificat. Am încercat să culeg putină înelepciune, lucru care nu tiu dacă mi-a reusit- un demers pe care, uneori voit, alteori pe nebăgate de seamă, îl fac alături de fiecare carte pe care o citesc.

PARTICIPA LA CONCURS  si CASTIGA cartea in format digital


a Rafflecopter giveaway

Comentarii