- Solicitați un link
- Alte aplicații
- Solicitați un link
- Alte aplicații
Anul acesta aniversam Centenarul Marii Uniri, insa primul pas, Mica Unire de la 1859, trebuie sa aiba locul ei in constiinta noastra.
Acum 159 de
ani, Alexandru Ioan Cuza a fost inscaunat, la 17 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie/5
februarie, este ales şi domn al Munteniei.
Dintr-un documentar realizat de
Agerpress, aflam ca programul-legamant, « Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei », s-a faurit la
Brasov , inca din mai 1848. Tot din acest documentar, mai aflam :
«Au urmat lucrările Congresului de
la Paris din 1856, care a hotărât, ca urmare a obiecţiilor ridicate de Austria
şi Înalta Poartă, ca statutul definitiv al Principatelor să nu fie stabilit
prin tratatul de pace, ci doar să se consulte dorinţa moldovenilor şi
muntenilor în problema Unirii. În acest context, în ambele Principate,
conducătorii mişcări unioniste s-au organizat în câte o formaţiune politică
denumită partida naţională. »
« Adunările ad-hoc din Moldova (22
sept./3 oct.1857-21 dec. 1857/2 ian. 1858) şi din Ţara Românească (30 sept./12
oct.-10/22 dec. 1857) au întrunit deputaţi boieri şi ţărani, câte unul de judeţ
(ţinut). Chemaţi să se pronunţe în problema unirii, participanţii au dat
răspunsul pozitiv prin cele două Rezoluţii aproape identice votate (în Moldova
la 7/19 oct. 1857, iar în Ţara Românească la 8/20 oct. 1857), în care cereau:
Unirea Principatelor într-un singur stat; neutralitatea Principatelor Unite;
autonomia în baza vechilor tratate cu Poarta Otomană; prinţ străin, ales
dintr-o dinastie domnitoare a Europei, cu moştenirea Tronului, moştenitorii
urmând a fi crescuţi în religia ţării; adunarea obştească cu adevărat
reprezentativă, una singură, ca putere legiuitoare. «
De asemenea, o campanie a Digi24, Coroana
de otel, ne certifica faptul ca unirea principatelor romanesti a fost pusa la
cale inca din timpul Revolutiei Pasptiste, de la 1848. Astfel, intr-unul din
articolele campaniei, putem citi
urmatoarele :
« Proiectul Unirii Moldovei cu Ţara Românească a apărut mult
înainte de 1859. Liderii generaţiei paşoptiste au acţionat ani de-a rândul
pentru a atrage atenţia Puterilor occidentale. Conservatori sau liberali, aveau
în comun o bună educaţie şi o agendă naţională pe care o urmau cu
încăpăţânare. »
« După înfrângerea Revoluţiei de la 1848, prioritatea oamenilor
politici români era înlăturarea ocupaţiei militare otomane şi ruseşti din Principate.
În 1850, Nicolae Bălcescu se întâlneşte cu ministrul de externe englez,
Palmerson, cu solicitarea de a face presiuni la Constantinopol pentru
normalizarea situaţiei în Principate. Demersuri similare face şi Dumitru
Brătianu în capitala Franţei. Vechiul lor prieten, Ion Ghica, pleda în aceeaşi
direcţie la Constantinopol. Fraţii Golescu sprijină la rândul lor cauza
românească în Occident. »
Campania Digi24, Coroana de otel, ne dezavaluie si ce s-a
intamplat dupa consumarea evenimentului istoric, Unirea Principatelor
romanesti :
« Dubla alegere a lui Alexandru Ioan
Cuza nu a însemnat însă acordarea unui cec în alb pentru primul domn al
Principatelor Unite. Din 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trecut la
unificarea instituţiilor. Dar scena politică se divizează, iar tendinţele
autoritariste ale domnitorului Cuza crează mari nemulţumiri. Necesitatea unei
reform agrare, în spiritul timpului, fusese consacrată de Adunările
Ad-Hoc. »
O alta controversata
reforma a lui Cuza, Secularizarea averilor manastiresti, a sticat relatia
acestuia cu Biserica. Iata ce spune Dan Ciachir, teolog
orthodox si istoric :
“Cuza nu avea preţuire decât pentru Sfântul ierarh Calinic de
la Cernica. Circula o anecdotă. "Ce mai faci, Prea Sfinţite? Tot cu
rugăciunile?" "Tot cu rugăciunile, Măria Ta!" "Nu îmi
citeşti şi mie una? Care mi-ai citi-o?" "Moliftele Sfântului
Vasile!" Astea se citesc la nebuni”
Din aceeasi campanie Digi24, mai intelegem si care a fost
picatura ce a umplut paharul, in ceea ce priveste inlaturarea de la putere a
lui Alexandru Ioan Cuza : « acesta a decis, iar soţia sa a acceptat,
să adopte legal pe cei doi fii ai săi din relaţia extraconjugală cu Maria
Obrenovici. «
In incheiere, iata ce spunea Mihail Kogalniceanu, in
discursul tinut la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza , ca domn al Principatelor Romanesti, de la 1859 :
« După 154 ani de dureri, de
umiliri şi de degradare naţională, Moldova a reintrat în vechiul ei drept,
consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pe capul său, pe
Domn. Prin înălţarea ta pe tronul lui Ştefan cel Mare, s-a înălţat însăşi
naţionalitatea română… Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră, am voit să
arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi noi oameni noi. »
Sursa : Biblioteca Sfantului Sinod al Patriarhiei
|
- Solicitați un link
- Alte aplicații
Comentarii
http://www.opinia1.ro/in-atentia-sclavilor-in-cautare-de-stapani/
RăspundețiȘtergereSunt de acord cu ceea ce spuneti, ca prostia genereaza sclavi, insa continuarea nu e sprijinita de argumente sau documente care sa certifice ceea ce ati publicat. Nu stiu ce varsta aveti, dar, cu tot respectul, retorica dumneavoastra seamana cu propaganda comunista.
Ștergere