Coruptia, o poveste romaneasca, veche de 400 de ani

Coruptia, un flagel ce traverseaza epoci, de la Cuza la Dragnea

Ieri seara am vazut o redifuzare a emisiunii « Garantat 100% », realizata de Catalin Stefanescu, un remarcant membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru şi membru UNITER.

Am descoperit, in prima parte a emisiunii, un Marius Moga inteligent, cu o exprimare aleasa,  putina lume stiind ca este absolvent de sociologie.  Micul Mozart a vorbit despre experienta avuta in America, despre industria muzicala, dar si despre consumism.

A doua parte a emisiunii a fost senzationala, avand in vedere  contextul politic si social actual. Invitat a fost istoricul Dan Falcan, de la Muzeul de Istorie al Bucurestilor, care a explicat de ce coruptia are radacini adanci, de-alungul a 400 de ani de istorie romaneasca. Ascultandu-l, am constientizat ca fiecare epoca istorica a fost marcata de scandaluri de coruptie, trafic de influenta sau mita. In opinia lui Dan Falcan « Corupţia nu face neapărat parte din ADN-ul poporului român. Mai degrabă e o tradiţie istorică încetăţenită  după ce s-a accentuat dominaţia otomană în Ţările Române, începând cu secolul al XVI-lea şi culminând în secolul fanariot, al XVIII-lea. Secolul al ­XVIII-lea a fost de referinţă pentru generalizarea corupţiei în ţările române”. Un fragment  din emisiune il puteti vedea mai jos.

Ca sa intelegeti dimensiunile actuale ale fenomenului  coruptiei in Romania, am facut o cercetare pe Google si am gasit un interviu cu istoricul Dan Falcan, acordat ziarului Romania Libera. Iata cateva fragmente din analiza facuta de Dan Falcan, pentru ziar :

« Pentru obținerea tronului, domnii Țărilor Românești trebuiau să plătească la Constantinopol sume tot mai mari de bani. Și atunci, când erau numiți domnitori în Țara Românească sau în Moldova, aceștia urmăreau să facă bani cât mai mulți pentru a-și recupera sumele plătite turcilor pentru tron și apoi să strângă pentru ei. La rândul lor domnitorii vindeau funcții publice. Secolul al ­XVIII-lea a fost de referință pentru generalizarea corupției în țările române. »

« Corupția din timpul lui Cuza era legată de camarila coagulată de iubita sa, Maria Obrenovici. Membrii ei, printre care îi regăsim pe locotenent-colonelul Pisoţchi, Cezar Librecht, directorul general al Poştelor şi Telegrafului, colonelul Docan, intermediau, spre exemplu, contracte pentru realizarea drumurilor publice unor companii care, la rândul lor, le întorceau comisioane. Nu neapărat lua Cuza bani. Era cam ca în vremea lui Iliescu, care era sărac și cinstit, dar nu lua nici o măsură pentru corupția din jurul său. În 1862, când a fost asasinat Barbu Catargiu, iar ancheta ducea cumva spre Cuza, procurorul care instrumenta cazul a fost imediat destituit pentru a nu merge mai departe cu ancheta. Se mai intervenea și direct în treburile justiției. »

« Perioada lui Carol I, pe care o încadrăm de la 1866 la 1914, a fost mai curată și mai liniștită. Au fost, e drept, și câteva afaceri care au ținut prima pagină a ziarelor. Într-una dintre ele a fost menționat și numele domnitorului, dar nu pentru că a luat ilicit bani, ci pentru că ar fi ­favorizat un consorţiu condus de ­Heinrich Strousberg, un antreprenor german, care urmărea concesio­narea construcţiei liniei ferate Roman - Bucureşti – Vârciorova (după mai multe scandaluri, abuzuri și acuze de ambele părți, statul român a anulat în 1871 concesiune – n.red.). »

« Degradarea clasei politice s-a produs după primul război mondial, în principal după introducerea votului universal pentru bărbați. Până în 1916 a existat un vot cenzitar, pe bază de avere. Voturile erau relativ mai greu de cumpărat, alegătorii mai greu de prostit, fiind mai școliți și mai informați. Prin introducerea votului universal pentru bărbați au apărut demagogii, o mulțime de noi partide în afară de liberali și conservatori ca până atunci, erau mai mulți oameni fără știință de carte. În acest context, au apărut marile afaceri de corupție. Dar, chiar și așa, față de timpurile de acum era o clasă politică mai curată. În 20 de ani, cu greu găsești patru sau cinci miniștri pe care să pui eticheta de corupți. Se disting, ca exemple ­negative, cei care au semnat contractele în cazul afacerii Skoda, în afacerea Payot (România a dat Franței petrol de 54 milioane de lei și în schimb Franța a oferit 150 de avioane de luptă vechi – n.red.). În 1924 a existat o afacere în urma căreia România a plătit 500 de milioane de lei, o sumă uriașă, pentru a cumpăra 250 de avioane britanice (acestea nu respectau normele de siguranță și se spune că mulți piloți români și-au pierdut viața la manșa lor. Afacerea e cunoscută sub numele Siskin – n.red.). »

« Existau șefi de filiale, dar nu ­putem vorbi de baroni locali. Atunci erau 72 de județe în România Mare, exista o politizare, dar nu atât de amplă. Exista un Statut al funcționarului public care îi proteja și se schimba greu. »

« Pe lângă Carol al II-lea a gravitat o camarilă concentrată în jurul amantei sale, Elena Lupescu. Au fost prejudicii de miliarde și s-a atentat la siguranța națională. Corupția a făcut ca în 1940 armata să fie slab echipată, slab înarmată, prost aprovizionată. S-au băgat miliarde în înzestrarea armatei, iar când sovieticii ne-au dat ultimatumul în 1940 nu am putut reacționa. Același lucru s-a întâmplat și în prima parte a celui dintâi război mondial, când armata a fost prost echipată. »

« Lăsând la o parte defectele sale politice și sociale, mareșalul avea o fire severă și ordonată. A început războiul, iar Antonescu a luat măsuri dure, înțelegând că România se afla într-o situație jalnică din cauza corupției endemice. A început procese împotriva lui Carol al II-lea care fugise din țară, a lui Malaxa, Max Ausschnitt , a tuturor celor pe care îi considera profitori ai fostului regim. Unii au intrat la pușcărie, alții au plecat peste graniță. »

« A existat coruptie in comunism ?

În comunism, corupția a coborât de la nivel mare la nivel micro, unde a devenit generalizată. »

Intreg interviul il puteti citi dand un click aici…