100 de ani in Romania

România, ai 100 de ani și totuși mi-e dor de tine. 

 

 De primii 21 de ani ne amintim cu nostalgie, am fi vrut să rămâi în perioada interbelică.

 Cu toate că Marea Criză ți-a scos la iveală demonii: fascismul și comunismul.

 În următorii 5 ani războiul ți-a chinuit visele și te-a dus mai aproape de Răsărit, deși ochii îți erau prinși de razele Apusului.

 Apoi au urmat 44 de ani în care ai fost legată la ochi și pusă la zid. Acolo, la Răsărit, demonul roșu ți-a schimbat sângele, ți-a omorât neuronii și ți-a dat « epoci de aur ».

 În 89, pentru câteva luni, ai revăzut luminile Apusului, plângându-ți copiii uciși în « revoluții » fabricate.

 Dar « Duminica Orbului » ți-a scos în cale o democrație originală și noi demoni.

 De 29 de ani nu mai știi cine ești, iar mie încă îmi e dor de tine.

 

 La 100 de ani de România vă doresc 100 de ani de vise îndrăznețe și multe clipe de fericire.